Fiindca eram în zona şi îmi terminasem treburile mai repede decât mă aşteptam , astazi m-am hotărât să vizitez Muzeul Tăranului Român(a nu se confunda cu Muzeul Satului din parcul Herăstrău) .Având în vedere ca a fost prima vizita la acest muzeu ,am luat toate salile la rand , de la cele cu icoane şi cruci(bla bla) pana la ateliere şi mori de vânt .Dar vreau să trec peste prezentarea muzeului in dorinţa de a ajunge la subiect.
În perioada comunismului ,începand cu 1953 muzeul se numea Lenin-Stalin iar mai târziu avea să devină Muzeul Partidului Comunist Român, a Mişcarii Revoluţionare şi Democratice din România, pentru a ajunge tot mai mult, în ultimii ani de regim comunist, un fel omagiu muzeal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu ,iar dupa revoluţie avea să poarte numele de Muzeul Tăranului Român.
Aşadar la subsol sunt două camere dedicate regimului , unde puteti găsii tablouri cu portretele liderilor comunişti , statuete cu chipul lui Lenin ,pagini din ziarul "Scânteia" ,cataloage cu poze şi diferite fragmente etc.Am răsfoit un catalog unde se gaseşte o mica parte a ţăranilor ucişi şi exterminaţi în lagare.
Până la începutul perioadei comuniste , populaţia rurală deţinea aproape 80 % din populaţia ţării , iar în aceste condiţii de superioritate , ţăranimea a dat cele mai multe jertfe în cel de al doilea război mondial.
După reforma agrara din 1945 , comunismul începe să îsi arate adevărata fată din 1949 când începe "colectivizarea agriculturii" cu metode de o brutalitate iesită din comun pentru istoria României.
Un ţăran din comuna Crucea-Panciu , judeţul Vrancea a fost ucis dupa care legat de un cal a fost tarat prin întreaga comună pentru a înspăimanta locuitorii in timpul rascoalei ţăraneşti din 10-11 iunie 1950.
Tragedia ţăranilor supusi unei exterminari sistematice este puţin cunoscuta.În total au fost ucişi 60.000 de ţărani în timpul "colectivizării" iar mulţi dintre ei au fost deportati in Bărăgan.