Capidava , toponimul getic care s-ar traduce prin “aşezarea de la cotitură “ sau “ cetatea de la cotitură” a fost o importantă fortificaţie romană făcând parte dintr-un sistem defensiv construit cu ajutorul legiunilor V Macedonica şi Xl Claudia în timpul împăratului roman Traian imediat după conflictele daco-romane , funcţionând între secolele ll , lll ale perioadei romane şi o bună parte de timp a Imperiului Roman de Răsărit ( Imperiul Bizantin) mai exact până în sec.Xl în timpul Marei Schizme (1054) , având ca scop apărarea limes-ului dunărean.
Cetatea va fi afectată în 170 de invazia costobocilor (trib de origine tracică), iar la jumătatea sec. lll urma sa fie distrusă de atacurile goţilor (popor de origine germanică) fiind ulterior reconstruită în timpul domniei lui Gallienus(împarat roman). Fortul a fost prevăzut şi cu o instalaţie portuară unde se făcea legătura printr-o poartă lată de 2,50 m precum şi un edificiu de terme(băi publice).
Cercetările arheologice au început undeva prin anul 1924 iar primi cercetători, căpitanul Mihai Ionescu Dobrogeanu şi Grigore Tocilescu (care desc. Cetatea de la Adamclisi) , continuate de V. Pârvan şi asistentul său care are un rol deosebit în exploatarea teritoriului dobrogean şi mai ales al acestei minunate cetăţi, Grigore Florescu , cercetări care continuă şi în zilele noastre în perioada anotimpului călduros .
Toponimul getic “Capidava” confirmă însemnătatea locuirii preromane , de unde îşi ia numele satul în care se află cetatea , sat care la prima vedere pare săracăcios şi neîngrijit .
În schimb este un loc ideal de relaxare cunoscut de puţină lume, mai ales prin minunatul peisaj al dunării ( Marele Istru după părintele istoriei , Herodot şi Danubius, Zeul fluviilor în scrierile latino-romane).
Primii paşi pe care i-am facut în cetate m-au întors pur şi simplu cu ceva secole în timp , am uitat cu totul de tehnologie( singurul dispozitiv teh. care nu trebuiă să lipsească, a fost bineînteles aparatul de fotografiat cu care am imortalizat momentul), este un loc unde mi-aş întinde cu plăcere cortul (aici mă refer la malul dunării unde oricum trebuie să ceri aprobare ,nu în mijlocul cetăţii, haha) şi aş petrece o bună parte din vacanţa de vară .
Dar cum trebuia să strice cineva momentul , acesta fiind ţăranul român care îşi educă copii că nu este altceva decât o mare gropă de gunoi( la faza cu gunoiul există o farâmă de adevăr , cea ce nu îmi pot explica ce caută într-un sit arheologic , sticle de suc , ambalaje de la cornuri cu cicolată , pungi de semninţe etc).
Făcând o plimbare prin Dobrogea(un important teritoriu în cea ce privesc şantierele arheologice şi monumentele antice) sau Sciţia Mică alături de familie am ratat deşi am trecut pe lângă ea , cetatea de la Adamclisi şi monumentul Tropaeum Traiani.





